marți, 22 decembrie 2009

Je m'appelle Malchance

And then when you are not in my dreams
and not in my mind
but we are at the same place
at the same time
rubber no longer holds
the borders of my sou
l

Şi vine vremea aia în care îţi dai seama că a trecut mult timp. Nu îţi dai seama cât, nu vrei să îl numeri, dar ai impresia că au trecut nouăsprezece timpuri, iar tu te simţi de parcă s-ar fi întâmplat acum două ore. Te întrebi de ce nu a sunat, de ce nu sună, ieri vă era perfect, hai bine, nu perfect, dar eraţi ok, era vară şi eraţi ok. Apoi îţi aminteşti de cele 19 timpuri şi te întrebi cât va mai dura, parcă te-ai şi resemnat între timp, au trecut câteva luni totuşi, hai să fim serioşi, orice s-ar fi întâmplat ca să schimbe ceva nu s-a întâmplat. 

Dar sunt prea frântă ca să mă mai gândesc la asta azi.

luni, 21 decembrie 2009

Bananele dau tendinte sinucigase

"Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut."

(Nichita Stănescu)



Suzie mănâncă banane. Multe. Suzie e inobservabilă, ceilalţi o văd doar când începe un alt ciorchine de banane. Apoi o uită.

Suzie locuieşte în mine, la etajul 4, unde nu deranjează pe nimeni.

Se pricepe la numărătoarea inversă.

E sâsâită.

E deşteaptă. Şi-a dat seama că oamenii se îndrăgostesc mereu de cine nu trebuie, iar cum ea este om (sau măcar parte dintr-unul) a decis să nu se mai îndrăgostească niciodată. Deci Suzie e deşteaptă.

Visează peşti şi bebeluşi, nu fumează, pierde timpul în apartamentul ei cu vedere peste fabrica de pâine, peste magazinul de ziare şi peste crescătoria de porumbei.

Urăşte nunţile. O întristează zilele de sâmbătă, iar Suzie s-a născut în mine într-una dintre ele.

Suzie şi-a făcut o gaură în pieptul meu prin care priveşte uneori, mâncând banane.

E şi fraieră. Când se crede pasăre şi se sinucide, cam în fiecare noapte de sâmbătă.

vineri, 4 decembrie 2009

*



L. ştia foarte bine ce se întâmplă cu ea.

Era îndrăgostită.

Îi apăreau găuri în pereţi şi nu mai adormea. Ziua avea ochii umflaţi de parcă ar fi plâns ore în şir, corpul trecea de la o starea la alta, ba trăia într-un chin de nesuportat, îi era groznic de cald, ba o treceau fiori de frig, de parcă ar fi intrat într-o cadă cu gheaţă şi nu reuşea să nu mai tremure. Nu se putea opri din fumat, ţigară după ţigară, mereu.

Şi i-au spus că ea nu se poate îndrăgosti.

Noaptea rămânea în pat, privind în gol, până obosea să aştepte somnul. Avea o stare de continuă agitaţie şi dezamăgire. Ceasul suna mereu ora fixă... 12, 1, 2, 3, 4, apoi 5, 6 şi se făcea dimineaţă.

"Şi poate de aceea, că nu suntem metalici
şi nici încetiniţi, şi nici lemnoşi"
(Nichita Stănescu)


vineri, 27 noiembrie 2009

un alt Ceasornicar

“Întâi de toate, nu atinge acele. În al doilea rând, stăpâneşte-ţi mânia. În al treilea rând, niciodată, nici în vecii vecilor, nu te îndrăgosti. Căci atunci, pentru totdeauna, acul care arată orele la ceasornicul inimii tale îţi va străpunge pielea, oasele ţi se vor sfărma, iar mecanica inimii se va strica iaraşi.”
Mecanica inimii - Mathias Malzieu

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

recviem

"A murit Enkidu, prietenul meu, care ucise cu mine lei."

Nichita Stănescu

vineri, 20 noiembrie 2009

leagan

Căci ce milă e aceea care nu ia în braţe pentru a legăna?

(Exupery)

vineri, 13 noiembrie 2009

si, si, si...

Şi vei veni înapoi într-o zi, ştiu asta. Şi nu va fi noiembrie şi nu voi face nimic, voi fi în pat, cu ochi închişi, stând aşa cum m-ai învăţat tu că se aşteaptă cutremurele. Şi cărţile vor fi întinse pe masă, deschise, necitite. Şi nu voi plânge, deşi mă voi speria puţin la început. Şi voi avea părul lung. Şi îmi vei spune "Salut!" şi te vei aşeza lângă mine şi îmi vei lua mâna în mâna ta. Şi timpul nu se va opri, iar eu voi simţi un nod în gât, iar fiinţa mi se va cutremura cu toată, nici nu pot să îmi imaginez. Dar nu voi plânge. Sau poate că nu mă voi putea abţine, dar voi zice totusi "Şi mi-am promis să nu plâng". Şi pereţii ne vor privi muţi. Şi vei purta cămaşa ta în carouri. Sau dacă nu, eu tot te voi iubi. Şi nu vei vorbi, şi vei privi în gol, şi mâna ta va fi rece. Şi eu voi tăcea. Şi când te vei ridica să pleci, voi încerca să te opresc, şi voi ţipa, şi voi încerca să fug în calea ta, şi voi plânge. Da, atunci voi plânge cu siguranţă. Dar tot vei pleca.
Şi într-o zi voi veni şi eu cu tine.